Un spatiu potrivit celor cu pasiune pentru gatit si ziua de duminica!

Restaurante in Paris, ou la la, c’est la vie de foodie

Restaurante in Paris, ou la la, c’est la vie de foodie

Noroc ca sunt mii de restaurante in Paris. Nu voiam nici neam sa ajung in capitala dragostei. Era ultimul loc la care ma gandeam, ma rog, loc d’asta din lumea mai moderna. Nu sunt eu asa aventurier si sigur nu o sa ajung prin desertul Niger sau in padurea Amazoniana la vanat de anaconde. Nici nu le-am luat in calcul.

O oferta la Wizz, mesaje peste mesaje pe un grup de whatsapp numit “internationalii” a facut sa se cumpere bilete de avion in nestire, destinatia Paris.

Am cautat eu ceva cazari, ca pare ca am mana pentru asta si am gasit un hostel cu camere private, Plug Inn, central, in cartierul Montmarte.

A venit ziua cea mare, a picat la tanc, a fost fix atunci cand zapada a luat-o pe nepregatite pe Firea. Zbor linistit, cu putina lume, am dormit tot drumul ca de obicei. Bine, mi-am salvat si cateva articole din bloguri frantuzesti care mentionau restaurante in Paris. Si aveam si o lista faina de la un prieten de pe instagram, Bogdan a.k.a. Dexter. Stie o gramada de restaurante in Paris si mi-a dat cateva recomandari:

  • Neso 1* – experimental-fermentation-asian
  • Louis 1* – cel mai misto dupa parerea lui
  • Racines 1* – italian, super simplu, vorbesc ingredientele
  • Bangkok street – tailandez super misto
  • Pizzeria Popolare – pentru concept
  • Frenchie sau Frenchie to go
  • Dillia – it is a must
  • Kanatana – sri lankez amazing
  • Orice chinezesc sau japonez dubios

Sistemul de transport din Paris este super bine pus la punct si suuuuper scump. In drum spre cazare eram uimit de toate gheretele de mancare, restaurantele cu oameni care beau vin rosu si fumeaza afara privind trecatorii. Magazin de branzeturi, 3-4 restaurante asiatice, fel si fel de localuri frantuzesti, brutarii, magazine cu peste proaspat si fructe de mare. I am in heaven.

Eram tafnosi ca nu am mancat. Am zis ca trebuie sa gasim ceva rapid, sa mancam repede si apoi sa mergem la Palatul Versailles, our business agenda was tight. Eu mi-am luat un croissant si o cafea de la Boris Lume ca nu rezistam sa ajung pana la un restaurant.

Un prieten a luat problema in mana si a cautat restaurantele din apropriere. Cele pe care le-am cautat eu erau departe. A gasit localul asta frantuzesc Bullion pigale . Aglomerat, dar eficient. Am luat loc la masa destul de repede. La intrare aveau ‘ditai raftul cu pain du levain 🙂 Mi-am comandat un pahar de vin rosu si confit de canard. Ne-au adus paine cu maia si am mancat atat de mult incat ma saturasem inainte sa vina felul principal.

Si fuga catre palat, toate bune si frumoase, aur peste tot. Cel mai mult mi-a placut cand am stat pe marginea unui lac intins de pe domeniul Versailles si am admirat pasarile cu un pahar de vin rosu in mana. Cand ne-am intors in zona HQ-ului nostru, ne-am pus pe vanatoare de restaurante. Full peste tot, era doai o joi seara si era full, cine s-ar fi gandit? Am gasit un local, aparut prin Gault Millau pe nume Balls. Cumva un concept similar cu Balls-ul din Bucuresti, bun, onest si aproape de casa. Eram destul de obositi si dupa ce am mancat si am baut ceva am zis ca ar fi cazul sa ne odihnim pana dimineata.

Vineri era ziua alocata pentru Disneyland. Not a fan but eh, e chestie de se face o data in viata. Dimineata am mai luat un croissant de la prietenul Boris Lume si am plecat spre Disnelyand. Se ajunge super usor cu sistemul lor de transport. Cum am intrat in parc, ne-am dus direct catre un roller coaster din zona Star Wars. Jeeezus, ce senzatie am avut cand m-am dat jos, eram nitel ametit, cu picioarele usor tremurande. A urmat o zi de umblat prin parc, cu un pit stop la unul din restaurantele din interior. Mancarea meh, dar macar am baut o bere.

Si seara ne-am intors in Paris, am vanat un restaurant de pe lista mea, dar desigur ca nu gaseam loc. Ca sfat bun, daca vrei sa te duci la un restaurant din Paris make a freaking booking inainte! Pe o strada lunga de a lor, plina cu restaurante, ne-am oprit tot la un frantuzesc. Ne-am betivanit cu vin si am mancat pentru prima oara Escargot. Nu mi-am pus nici o dorinta. Surprinzator de bun, o textura diferita de scoica sau de rapanele de la noi. Sosul verde a fost demential.

A doua zi ne-am trezit dis de dimineata si ne-am indreptat catre un super local Hollybelly. Oh si ce bine am mancat.

Apoi am luat-o frumos pe strazile Parisului catre Turnul Eiffel. Pe drum ne-am luat o sampanie, care era chiar sampanie din regiunea Champagne. Si am desfacut-o la poalele turnului. Turn care e maro si nu gri inchis ca in filme. Evident ca pe langa erau persoane distinse care jucau alba neagra si acostau turisti inocenti.

Ne-am mai plimbat pana la muzeul Luvru, catedrala Notre-Dame, care nu era cine stie ce pe timp de noapte plus ca era cam inchis in jurul ei. Ne-am oprit la o super biblioteca, mica, cocheta cu o gramada de carti vechi. Am balit la o carte de food si mi-a venit o idee sa imi fac propia camera de fermentare. Voiam suuper mult sa merg la un restaurant japonez si sa mananc ramen. Scena culinara asiatica s-a dezvoltat foarte mult in Paris si au aparut multe localuri cu mancare excelenta. Voiam sa ajungem in zona lor asiatica, dar pe drum am intalnit un local de ramen, am zis ca nu mai putem sa mergem si suntem mega lihniti.

I was not dissappointed, a fost mega bun totul, mie mi-a placut. Ceilalti erau cam meh , nu au fost asa impresionati sau obisnuiti cu gusturile astea. Cred ca i-am chinuit putin.

Duminica era ziua de plecare, dar pe seara. Ne-am trezit si am vrut sa petrecem un brunch impreuna si sa vizitam zona Sacre Coeur, cu o imagine de ansamblu a Parisului. Este o belvedere pe o colina, you must try it. Urci ceva pana acolo, dar merita. Langa biserica era acest local australian, cu cafea amazing pe nume The Hardware Societe Paris Am mancat prea bine. Eu am ales un dish pe baza de ciuperci, cu oua posate si un pahar de prosecco. Mancarea e mai buna cand ai ceva bubbly sa o acompanieze. Clar trebuie pus pe lista de to go la restaurante in Paris. Apoi ne-am plimbat prin cartierul artistic, am baut un vin fiert si am facut un pic de shopping de cadouri pentru acasa.

Ziua am terminat-o la un restaurant chinezesc de langa hostel, am incercat si un maccaron mic, mic. Apoi am plecat spre aeroport. Foodie adventures c’est fini. Eu zic ca a fost ce trebuie si mi-am schimbat parerea despre Paris. Aveti grija sa nu va duceti pe langa atractiile principale, experimentati viata de localnic si cautati experiente.

C’est la vie. La vie est belle.

#sundaychef

Share


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *